|
În centrul oraşului Craiova, în aceeaşi curte cu sediul central al Bibliotecii Judeţene "Alexandru şi Aristia Aman" se află casa în care a locuit poeta Elena Farago, reprezentantă strălucită a literaturii române şi a vieţii culturale craiovene.
Numită directoare a Fundaţiei "Alexandru şi Aristia Aman" în septembrie 1921, poeta a condus timp de peste trei decenii destinele acestui lăcaş de cultură, având contribuţii deosebite în ceea ce priveşte regulamentul de organizare şi funcţionare al bibliotecii, fişarea cărţilor şi ţinerea unei evidenţe corecte de aranjare a publicaţiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecţiilor prin achiziţii şi donaţii.
|
După preluarea conducerii fundaţiei, poeta s-a mutat în casa care putea "servi drept locuinţă personalului în servicul bibliotecii şi muzeului" conform testamentului Aristiei Aman. Aici a trăit şi a creat până la sfârşitul vieţii sale. În casa memorială se păstrează cărţi, documente, fotografii, scrisori, mobilier şi alte obiecte care au aparţinut poetei şi familiei sale. | |
Fotografii de familie
|
|
|
| Elena Farago cu fiica sa, Coca; Copiii poetei: Coca şi Mihnea; Soţul poetei cu copiii | ||
Expoziţia permanentă organizată în camerele locuite de poetă cuprinde 396 exponate: documente originale, fotocopii, fotografii ale familiei, scrisori, piese de mobilier, obiecte personale, cărţi şi reviste. | |||
Din interiorul casei memoriale | |||
|
|
| |
|
| ||
|
Elena Farago a început să scrie de foarte tânără. Debutează cu un reportaj, în 1898, pe care îl semnează Fatma, iar prima poezie îi apare în 1902 în ziarul "România Muncitoare". Publică, la îndemnul lui Nicolae Iorga, primul său volum de poezii intitulat "Versuri", în 1906, la Editura "Luceafărul" din Budapesta, primit bine de critica literară. Au urmat apoi volumele "Şoapte din umbră" (1908), "Traduceri libere" (1908), "Din taina vechilor răspântii" (1913), "Şoaptele amurgului" (1920), "Poezii alese" (1924), "Nu mi-am plecat genunchii" (1926), "Poezii" (1937). A scris literatură pentru copii, majoritatea volumelor fiind în versuri: "Pentru copii" (I, 1913; II, 1920), "Copiilor" (1913), "Din traista lui Moş Crăciun" (1920), "Bobocica" (1921), "Să nu plângem" (1921), "Să fim buni" (1922, proză), "Ziarul unui motan" (1924, proză), "Într-un cuib de rândunică" (1925, proză), "A ciocnit un ou de lemn" (1943), "Într-o noapte de Crăciun" (1944), "4 gâze năzdrăvane" (1944) ş.a. |
|
| |
| Din camera de lucru a poetei |
Cărţi pentru copii
|
|
|
|
|
|
|
Numele Elenei Farago este prezent în publicaţiile prestigioase ale vremii: "Convorbiri literare", "Semănătorul", "Ramuri", "Revista noastră", "Neamul românesc literar", "Viaţa românească", "Arhivele Olteniei", "Cosânzeana" ş.a. A întemeiat la Craiova, împreună cu I.B. Georgescu, C. Gerota, I. Dongorozi, C.D. Fortunescu, o revistă literară remarcabilă - "Năzuinţa" (1922-1925) - la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. Pentru tânăra gneraţie a patronat "Prietenul Copiilor" (1943-1946), o revistă educativă pentru copii şi tineret. | ||
|
|
|
|
Laureată a Academiei Române cu Premiul "Adamachi" pentru volumele "Şoapte din umbră" (1908) şi "Traduceri libere" (1908), apoi pentru volumele "Şoaptele amurgului" (1920) şi "Din traista lui Moş Crăciun" (1920), cu Premiul "Neuschotz" 1927 pentru "Ziarul unui motan" (1924), a primit şi Premiul Internaţional "Femina" (1924), iar în 1938 Premiul Naţional pentru Literatură, o recunoaştere binemeritată a operei sale. | |
|
Regele Carol al II-lea îi acordă poetei, pentru merite literare, medalia "Bene Merenti" - clasa I şi "Ordinul Meritului Cultural" - Cavaler clasa a II-a. În 1978, la propunerea UNESCO, poeta a fost omagiată la împlinirea a 100 de ani de la naştere. Pentru a-i cinsti memoria colectivul bibliotecii organizează în fiecare an, în luna martie, un program de activităţi culturale sub genericul "Zilele Elena Farago". |
|
| Portret de V. Velisaratu | |
Expoziţia permanentă organizată se poate vizita de luni până vineri, între orele 800-1600.
Intrarea este liberă.
Menţionăm că este singura casă memorială din oraşul Craiova.